duminică, 7 ianuarie 2018

as vrea sa fiu un pescarus

Un pescarus se zbate sa zboare prin vantul asupritor. Il privesc prin geamul suferintei mele nestiute de nimeni altcineva. Ma ustura sufletul de dor, de oftica si de prea multa iubire ce iti port. Lacrimile imi curg siroaie si imi brazdeaza corpul dezgolit de tot ce era mai frumos odata.
Simt ca am imbatranit desi timp prea mult nu a trecut.
Am crezut in juraminte religioase, in promisiuni copilaresti, in siguranta materiala pe care tu mi le promiteai candva.

Pescarusul a izbutit sa se aseze si sa se odihneasca pe o creanga. Eu incotro o iau?! Unde ma va duce viata? Unde ma va duce speranta?
Incet-incet se abureste geamul eternitatii iubirii noastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu