luni, 17 octombrie 2016

pieirea unei lacrimi

Sub pleoapa ascunsa de genele lui negre si lungi,
S-a nascut prima lacrima. Si-a croit drum meandrat,
A gasit calea, a traversat obrazul drept si a ajuns la destinatie:
Si-a sarutat buza de sus cu un prim dor naucit, ars, teribil.

De atunci vrea sa paraseasca trupul stingher, adormit, uitat...
Vrea sa sarute si alte buze, sa cuprinda alti ochi, alte gene.
De data asta si-a continuat drumul, brazdandu-i gatul, pieptul,

... si s-a pierdut. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu