luni, 27 octombrie 2014

Pieire

M-am trezit cu gândul la eroul meu.
Deși a pierit odată cu trecerea timpului, câteodată îmi apare în visele matinale, de parcă ar vrea să-mi alerge toată ziua prin minte. Anii au trecut precum secundele ceasului deșteptător: extrem de repede.
Parcă ieri alergam desculți spre mare, fără nicio grijă, fără nicio teamă.
Dansam printre picăturile de ploaie, fulgii de zăpadă sau printre frunzele îngălbenite. Așa ne-au trecut anii, așa ne-a fost vremea: o clipă bună, una rea...
”Dansul eroului” era favoritul nostru.
Astăzi nici versurile nu le mai cunosc, nici eroul nu mai îmi este erou... este doar un străin.
Azi comemorez cu întârziere clipa adevărului care te-a dus la pieire.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu