marți, 26 noiembrie 2013

insomnia

Aceste nopţi de insomnii, pline de neguri muribunde,
îmi par infinite-n timp, în spaţiu.
Tu eşti acolo, ai rămas acolo pentru eternitate?

Eşti o iubire regăsită-n miez de noapte,
eşti nebunia mea şi chinul meu de zi cu zi...
în tot ce fac, mereu e vorba despre tine...

Insomniile se-adună şi nu ştiu ce va veni,
dar voi aşterne mereu pe-o hartie galbenă
o dragoste copilăroasă, născută-n insomnii
eterne...
viaţa mi se scurge printre degete, ca şi nisipul verii fin,
iar timpul trece, trece...şi tu, iubito, nu mai vii.

Rămas-ai tu, oare, în visul meu sau ba?
Degeaba se chinuie gândul meu, căci
departe tu vei fi plecat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu