sâmbătă, 10 august 2013

e, pur şi simplu, prea mult

Simţi şi tu mirosul inimii putrezite de atâta suferinţă?
Mă doare sufletul căci nu mai pot lupta cu distanţa.
Am obosit.
Mi-au obosit picioarele să tot alerge după fluturii din stomac,
de la începuturile noastre.
Mi-au obosit palmele să tot mângâie amintirea ta pavată pe-un colţ
din raiul nostru. 
Ridic ochii timid şi nu îţi mai zăresc nici măcar silueta.
E prea mult fum,
E prea mult timp,
E prea multă neîncredere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu