joi, 15 august 2013

Dumnezeu ne pune la grele încercări într-o singură viaţă. Nu ştim dacă vom reuşi să trecem peste ele "teferi", însă încercarea este crucială. Sunt zile când vrem să renunţăm la tot, să fugim la mare şi...să plângem, să ne descărcăm sufletul, să lăsăm marea să ni-l spele cu speranţa că un suflet gol e mult mai fericit.
Sunt zile când abia aşteptăm răsăritul Soarelui ca să ne începem rutina care ne "încântă" din ce în ce mai mult.

Azi, simt nevoia să mă detaşez de lume, de oameni. Natura să-mi fie prieten veşnic căci doar ea e capabilă să mă înţeleagă. Astăzi, parcă sunt împotriva tuturor...

Unde eşti, marea mea dragă? Te-am pierdut în miez de vară, tu doar iarna mi-eşti alături.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu