miercuri, 7 august 2013

Am adormit

Cine poate să-mi spună cât mi-a îmbătrânit sufletul?
Cine poate să-mi desfacă inima în mii de frânturi
şi să le pună înapoi doar pe cele mai tinere, mai pure, mai curajoase?
Cine?

Vreau să te cunosc, Dumnezeul meu, să-mi faci ultimele zile mai uşoare, să mă faci iar tânăr,
să simt zborul lin al liniştii depline.
Bătrâneţea vine odată cu înţelepciunea, aşa că un ochi râde şi unul plânge.
Am ajuns Sus.
Unde e paradisul mult visat?
Unde e liniştea mult dorită pe Pământ?

Am adormit pentru eternitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu