joi, 8 august 2013

Am adormit (part 2 )

Îmi miroase a eşec, dezamăgire şi sentimente putrede.
Am adormit pe-un colţ de Iad şi nu mă mai sperie nimic,
Însă, drumul e lung şi greu până în adâncuri.
Lasă-mi mâna să zbor printre rocile Pământului,
Să simt negrul lor în plămânii mei, să nu pot închide ochii
de căldura infernală.
Sap în adâncimile nemaivăzute şi descopăr liniştea.

Shh!!!
Singurătatea e iubirea pură, iar 
Liniştea de-aici e zgomotul vieţii de sus.

Nu pare nimic diferit, însă tu nu mai eşti aici,
să ma ţii de mână.
Mi-e dor de fotografiile noastre simple pe malul lacului,
De aerul umed ce ne umplea plămânii...
Mă ustură pielea, mă doare carnea, mi se strivesc palmele...
Nu e deloc uşor
Să adormi pentru eternitate. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu