vineri, 26 iulie 2013

Stinge-mi dorul, iubitul meu!

Ploaia nu şterge depărtarea, la fel cum ceaţa nu şterge timpul.
Mi-e dor de tine şi îţi caut privirea pe orice chip,
Sufletul îmi geme şi nimeni nu-l aude, nimeni nu-l simte...

Doar tu, iubitul meu, adormi cu mine-n gând în fiecare noapte,
Şi alini nespusul meu dor cu blânde şi dulci şoapte.
Mă linişteşti pentru-un moment şi eşti capabil să m-aştepţi un veac,
Nu-ţi pasă nici de timp, distanţă sau de moarte.

Stinge-mi dorul, iubitul meu, şi fă să treacă timpul,
Să fim iar noi doi pe-un cearşaf, întinşi pe nisipul umed,
Să nu ne pese de nimic şi să ne trezim bătrâni,
Luminaţi de aceeaşi Lună şi ascultând aceeaşi mare. 

Acum închid ochii şi sper ca liniştea să coboare în sufletu-mi.
Ah, Doamne, dă-mi răbdare şi o încredere de fier!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu