sâmbătă, 20 iulie 2013

cu ani în urmă.



un alt pas

De-atunci au trecut veacuri, însă încă te mai simt, undeva, pierdut.
Timpul nu are timp, aşa că nu ştiu cât înseamnă o clipă, o secundă.
Ştiu doar că un moment fără tine durează o eternitate.
Prea târziu pentru inimi frânte şi buze crăpate de atâta dor,
Acum a ramas doar cenuşa.
Şi ea va pieri cândva, se va spulbera printre noi dorinţe.

Îţi cunoşteam sufletul ca propria palmă, cu fiecare durere,
Fericire şi suspin. Orb, te-ai lasat condus de Iuda,
Şi ai vândut tot pe nimic. Ai pierdut şi te-ai pierdut şi pe tine însuţi.
Ai ramas gol pe dinăuntru şi doar eu ştiu asta.
Disperat, vei incerca să aduni cioburi, să refaci ce ai spart,
însă, in zadar...

Adună chipuri din alte oglinzi şi formează-ţi sufletul în bunătate,
Apoi găseşte alte cioburi şi lipeşte-le pe geamul aburit al vieţii.
Poate doar aşa vei gasi o cale de ieşire, de evadare din Infern.
Vei găsi Lumina prin întuneric, ghidat de rugăciune, prin credinţă.
Căieşte-ţi gândul şi zboară din nou, cu alte aripi de ceară.
Oh, Icar, ai luat tot fără să dai nimic!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu