miercuri, 29 mai 2013

Ura ţi se scurge printre degete. Palmele îţi sunt plime de lacrimile de sângele fierbinte, de-un roşu-negru.
Ai turbat. Răutatea ţi-a ieşit din trup, era mult prea mare... Verşi numai pumni, palme, picioare în jurul tău.
Copiii plâng, mama urlă de frica celor mici şi tu dai în ea fără rost. Nu îţi pasă de nimeni, nici de tine.

Te urăşte familia ta şi tu nu realizezi asta. Laşi urme adânci în sufletele celor mici, omori sufletul matern al femeii de lângă tine.

Anii au trecut. Cândva, mezinul era speriat de tine, însă, azi, ridică şi el vocea şi varsă numai pumni, palme şi picioare.Povestea se repetă şi se va repeta la infinit.
Copiii văd, copiii nu uită şi, mai rău, copiii fac ceea ce fac părinţii. Aşa că fii tu părintele pe care poate că nu
l-ai avut, părintele pe care ţi l-ai fi dorit!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu