miercuri, 19 decembrie 2012

Ce crezi?

Ce crezi? M-am prabusit, din nou. Poate ca eram prea sus,
poate ca nu era asta cerul meu, poate ca nu pe aici trebuia sa zbor.

Ce crezi? S-a spulberat tot si simt cum, de data aceasta, nu ma mai pot ridica,
nu ma mai poate ridica nimeni. Vreau sa imi auzi tipetele sufletului ars de tine,
Vreau sa mergi ingenunchiat catre infinit si sa simti si tu durerea.

Ce crezi? Timpul s-a oprit si el. Nu mai ticaie, nu mai rade, nu mai plange...
Si-a pierdut ritmul, s-a dus odata cu vantul, cu viscolul de afara.
S-a speriat de atatea lacrimi ce il inconjoara. A dezertat.

Ce crezi? Am plecat si eu odata cu timpul, odata cu vantul.
M-a doborat si acum soarta, am mers prea mult contratimp...
Ma voi intoarce mereu la tine, Luna mea amara, caci doar tu imi intelegi cuvantul,
tu...si marea.

...
oamenii sunt doar niste trupuri ce alearga pe trotuarele murdare de constiinta lor.
oamenii nu merita nimic. nici macar indiferenta. nici macar cuvintele astea. nimic.
si, ce crezi? si tu esti om.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu