vineri, 2 noiembrie 2012

ca un suflet batran

Sparge universul cu creatiile tale si picteaza viitorul printre gene...
Doar asa iti vei vedea sfarsitul batran, mort, langa un alt suflet pereche.
Nu-ti fie teama sa visezi din nou, spera si aduna cioburile cosmarului apus,
Lipeste-le si iubeste iar, cu o alta inima...de gheata.

Evadeaza din singuratatea noptii si lasa galbenul Soarelui sa-ti incalzeasca sufletul,
ca in zilele calde de primavara, cand totul era cuvant, creatie eterna.
Nu am privit degeaba lumina Lunii in miezul noptii, nu am irosit randuri intregi de cuvinte,
nu am atins cu frica o incercare la iubire,
ci am invatat sa respiram chiar si atunci cand vantul iti taie orice rasuflare,
am invatat sa luptam, sa ne ridicam unul pe altul.
Zeii ne-au daruit puterea lor pentru a ne vindeca ranile trecutului,
si am reusit.

Calca pe jarul fierbinte, ridica-ti genunchii arsi de dor,
Asteapta semnul divin al noii sperante si, c-un suflet mai trist, gaseste-ti adevarata iubire.
Nemuritorule,
Ai renascut din apele marii doar ca sa mori iar,
ca un suflet batran,
de neuitat...






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu