marți, 9 octombrie 2012

am intors timpul !

Ca un zeu neinfricat imi privesti negrul din ochi si adori sa te pierzi cu mine pe valuri..
Iti dau tot ce am, iti iubesc fiinta si sufletul, ochii si parul, gandurile si visele...
Multumesc Celui de Sus pentru noi sperante tesute in viata mea.

Imbratiseaza-mi aripile, ingerule, si hai sa ne indepartam de rautate,
hai sa dam uitarii haosul cotidian si sa ne pierdem...
sa nu ne cunoasca nimeni, sa nu cunoastem pe nimeni.
Sa traim asa cum stim noi: simplu, sincer, pur...
Sa iubim diminetile tardive cu miros de verde crud.
Doar prin tine am inceput sa respir ca la inceputuri,
sa cred in sperante si vise impartite la doi.

Impreuna oprim secundele, spargem clepsidrele si intoarcem timpul...
Viata intinereste caci se hraneste cu adevar si sinceritate, cu iubire si respect.
Sufletul mi-a iesit din piept si a zburat pana dincolo de Ceruri,
si-a gasit alinarea si nu s-a mai intors...si-a format intregul.

am distrus frontierele dintre lumile in care am trait,
am invins orice standard ori etalon...
Mi-ai pictat intr-o clipa o viata intreaga si deodata,
am ales sa scriu romane despre tine, despre noi,
sa aduc ofrande zeilor caci mi te-a scos in cale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu