duminică, 30 septembrie 2012

dimineata cu gust de mare

Aud valurile spargandu-se pe retina timpului.
Te-ai dus, pescarusule, si ai luat cu tine durerea...
iti multumesc pentru fericirea de pe buze, pentru linistea din suflet si lacrima de pe obraz.
Am adormit pe pieptul lui si lumea era a mea, eram nemuritoare, eram doi calatori care au oprit clipele.

Zborul tau mi-a sters dezamagirea si mi-a lasat dorinta albastra. Inainte, alergai speriat, acum zbori linistit.
Dragostea mi s-a intiparit pe cord, pentru vesnicie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu