miercuri, 1 august 2012

Sfarsit


Ma ustura inima din cauza cuvintelor tale nerostite.
Ea plange, urla, tipa, asa cum nu am mai vazut-o vreodata,
Vrea sa iti auda suspinele aprinse de durerea pierderii.
Doar asa s-ar simti razbunata, usurata,
Doar asa i-ai opri inaltarea spre Ceruri.

Ti-ai otravit fiinta cu alte alinari, cu alte iluzii.
Asculta-ti sufletul macar acum, la sfarsitul vietii noastre,
Si resusciteaza-mi inima! Elibereaz-o de furia amintirii nescrise,
Las-o sa se zbata din nou catre alte iubiri dulci-amarui.
Cu ultima clipa din viata, taie franghia ce-mi leaga zmeul de tine...
Lasa-l sa zboare, sa se inalte, sa respire iar!

De azi nu mai pun pe foaie lacrimi caci mi-au secat obrajii
De cand ai luat zilele insorite cu tine...departe.
Acum din nori curge sange si prin vene-mi alearga sperantele.
Nu ma mai atinge suferinta rosie. Acum calc pe ea fara resentimente,
Fara teama, ca un erou al vietii muribunde, dincolo de univers.

Azi, ti-aduc jertfe de-un simplu dor. Atat. Inca imi lipsesti,
Bunul meu prieten, insa moartea ta mi-a redat libertatea.
Mi-e imposibil sa ma bucur, si, totusi, imi rade sufletul:
se simte eliberat de tot ce a fost mai rau, mai diabolic.
Acum, nu ma mai ustura inima, ci ma apasa un simplu dor...
cumplit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu