miercuri, 30 mai 2012


Lasa-ma sa-mi plang angoasa pana cand se va prelinge pe obrazul de fier.
Nu mai simt nimic de cand ai plecat. Sunt vid.
Imuna, alerg, plang, rad, la exterior.
Acum port din nou masca de fericire inutila, de necrezut.
Nimeni nu ma cunoaste cum o faceai tu,
Si disimularea mi-e prieten etern.
Adu-mi inapoi siguranta din bratele tale si fa-ma sa ating cerul cu buzele.
Priveste-ma ca la inceputurile noastre,
Parca demult apuse.
Nu vreau sfarsit din nou.
Doar tu poti canta notele chiar daca muzica a tacut brusc,
Si m-ai invatat si pe mine sa o ascult.Insa am uitat de cand nu mai esti.
Te simt departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu