miercuri, 4 aprilie 2012

Renaştere

Azi mi-am surprins gândul. Era departe, dincolo de infinit,
dincolo de stele, dincolo de limite. Era cu tine.
Acum te văd în oglinda speranţei: eşti misterul ce-mi cuprinde mereu sufletul cu palmele.
Nu te ştiu şi totuşi nu mi-e teamă de tine,
Ţi-am simţit doar gândul fiorului.

Spargi timpul şi alergi către mine. Vrei să-mi vindeci sufletul muribund,
Ca apoi să îţi aparţină întrutotul.

Braţele tale puternice mă ridică din cenuşă,
Şi renasc din îmbrăţişare.
Eşti Creatorul meu, din tine îmi iau seva trăirii veşnice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu